miercuri, 29 noiembrie 2023
vineri, 17 noiembrie 2023
Resurse gratuite pentru profesorii de primar și gimnaziu
Ministerul Educației prin proiectul CRED a produs o bază imensă de resurse pentru profesorii de primar și gimnaziu. Acestea au fost validate de către experții pe discipline și aprobate de către ME. Pot fi descărcate gratuit sau consultate la adresele de mai jos:
19 ghiduri metodologice pentru implementarea programelor
școlare la primar și gimnazial
Peste 6000 de Resurse Educaționale Deschise
Resurse Educaționale Deschise în format video
https://www.youtube.com/educredgimnaziu
https://www.youtube.com/primareducred
Ce vorbim la training despre schimbare...
Observ în ultima vreme un trend extrem de periculos - boala schimbărilor. O grămadă de oameni, unii cu carte multă, se schimbă peste noapte. Azi îi știi într-un fel, mâine sunt la 180 de grade. Nu, nu asta e periculos că acești oameni devin vegetarieni, budiști, musulmani, maneliști, cocote, politicieni sau bișnițari. Problema e că din secunda doi a acestei presupuse transformări simt nevoia să îi propovăduiască beneficiile publicului larg și ulterior aproape toți încearcă să monetizeze pe seama credulilor. Schimbarea a devenit sinonimă cu marketingul. „Așa de bine mă simt de când sunt vegan...încercă și tu, să-ți recomand niște produse...”. Schimbarea a încetat să mai fie autentică iar oamenii nu se mai percep ca suma experiențelor lor de viață. Fiecare se crede sau se vede altceva. Poate fi vorba de o criză a identităților, de confuzia așternută cu lejeritate de societatea contemporană. Pare că nimic nu mai este ancorat în realitate – se încurajează visele, ipotezele, falsurile, se alimentează ideea de reușită fără efort. Oamenii se schimbă azi de dragul aparențelor, de dragul partenerului, a trendurilor din media socială, din oportunism, dar aproape niciodată nevoia de schimbare nu vine natural, din interiorul lor. Ce poți pierde dacă nevoia schimbării nu vine de la tine? Totul...adică pe tine.
În concluzie, nu te schimba niciodată pentru cineva sau ceva. Dacă totuși simți nevoia să te schimbi, asigură-te că:
- schimbarea e gândită și planificată;
- că e dorită de tine în mod autentic (nu ți s-a impus);
- are potențial de a-ți aduce o îmbunătățire a calității vieții și a relațiilor interumane;
- costurile schimbării sunt suportabile;
- ai sprijinul celor care te iubesc;
- nu îți va părea rău pentru ceea ce pierzi schimbându-te;
- nu vorbești despre schimbarea ta până nu ai ajuns la o concluzie legată de rezultate.
Amintește-ți că dacă ție ți s-a potrivit o schimbare și ți-a adus beneficii asta nu înseamnă că respectiva schimbare funcționează pentru toți. Suntem sisteme diferite, cu valori și experiențe diferite. Banul poate fi numitorul comun în coruperea sistemelor de valori și unul din principalele triggere în schimbare. Unii nu se schimbă atâta timp cât sunt conectați la bani (milioane de cupluri nefericite dependente de banii partenerului) alții se schimbă pentru a se conecta la bani (aspect de Barbie pentru a atrage parteneri bogați). Statistic, schimbarea care are în vizor doar banii, aduce mult mai multă nefericire prin creșterea nejustificată a așteptărilor și standardelor. De ce credeți ca peste 70% dintre câștigătorii la loterie din lumea întreagă ajung să trăiască în sărăcie după câțiva ani? Răspunsul e simplu, pentru orice schimbare majoră trebuie să fii pregătit!
Ce am scris eu nu se potrivește doar indivizilor ci și instituțiilor sau sistemelor. Orice schimbare trebuie justificată temeinic – CINE vrea schimbarea? DE CE este necesară schimbarea? CE se schimbă? CU CE resurse? AVEM sprijin? Suntem pregătiți de schimbare? CINE își asumă succesul sau eșecul?
Poate va mai aduceți aminte de reclama de la Bergenbier cu „Nu mai ești bărbatul de care m-am îndrăgostit (după ce eu te-am determinat sa te schimbi)”...
30 de lecții pe care le înveți mult prea târziu în viață
Vezi, tentația e să fii superficial și să zici „Le știu!”. Doar că știi, nu te ajută la nimic. Realitatea arată însă că puțini oameni trăiesc încorporând lecțiile de mai jos în viețile lor. Dacă s-ar intampla asta, am vedea oameni mult mai buni, zâmbitori și relaxați pe stradă. Nu am avea războaie, conflicte, ziduri și frici..
30. Totul este temporar
28. Viața nu este corectă
27. Trăiește fără frică
26. Familia contează mai mult decât prietenii
25. Banii nu pot cumpăra fericirea
24. Nu încerca să-i schimbi pe alții în folosul tău
23. Tratează-te cu dragoste și respect
22. Nu dormi prin viață
21. Oamenii nu se gândesc la tine atât de mult pe cât crezi
20. Nu înceta niciodată să înveți
19. Cunoaște-ți destinația
18. Sacrificiile pe care le faci acum vor da roade în viitor
17. Fericirea este o alegere
16. Ai grijă de sănătatea ta
15. Nu avea așteptări mari
14. Nu lăsa frica de a te face de rușine să te împiedice să fii tu însuți
13. Lucrurile materiale nu contează
12. În cele din urmă, lucrurile se îmbunătățesc
11. Oamenii luptă pentru ei înșiși
10. Vârsta este doar un număr
9. Iartă-i pe toți care-ți greșesc
8. Învață să-ți pui egoul în frâu
7. Toată lumea suferă
6. Trăiește prezentul
5. Nu-ți fie teamă să ceri ajutor
4. Merită întotdeauna să vezi lumea
3. Spune direct ce vrei să spui
2. Oprește-te din când în când și bucură-te de viață
1. O viață de om nu este chiar atât de lungă
Traducere și adaptare dupa medical-news.org (martie 2023)
Media socială, la ce e bună?
Media socială, la ce e bună?
Media socială e un fel de shaorma cu de toate. Seamănă cu un magazin. Din 1000 de „prieteni” (sau clienți) cei mai mulți doresc să iți vadă pozele si clipurile, să îți ia pulsul, să vadă „cu cine votezi”, să vadă dacă ești interesant. Puțini sunt cei care vor să învețe ceva, să intre într-un dialog. Dacă magazinul nu e la stradă și nu arată că o duce bine, își pierde clienții într-o săptămână. Idolul mediei sociale este deștept, frumos, bogat, sănătos și fericit dornic să îi învețe și pe alții gratuit și repede cum să devină așa.
Te-ai gândit vreodată de ce o poză, un banc sau o glumă adună 1000 de like-uri iar un gând profund, o analiză, o opinie argumentată doar 20-30? Pentru că „prietenii virtuali” sunt superficiali, și cei care nu sunt, evită să fie asociați cu ceea ce zici din diverse motive (religioase, politice, frici, restricții, protejarea imaginii).
Totusi pentru ce e bună media socială? Eu cred că rolul ei principal este să te ajute să găsești oameni ca tine - cu aceleași interese, valori, viziune. Dacă aceeași 50 de oameni îți apreciază fiecare post și fac comentarii constructive, ei sunt oamenii cu care începi revoluția. Restul sunt „water under the bridge”, cum ar spune americanul. Așa iau naștere Grupurile...(Grupul iubitorilor de vodka Săniuța, Grupul nostalgicilor pandemiei, Grupul sustinătorilor consumului recreativ de marijuana etc)
Alții folosesc media socială pentru reclamă sau branding personal postând în fiecare zi câte o poză. E frumos la început...am fost la piață-poză, am fost la job-poză, am fost la concert-poză, am ieșit cu partenerul la cină-poză. Coafuri, rochii. Extraordinar acest jurnal foto. But guess what, după o vreme devine obositor și după încă ceva vreme devine enervant. Ca în bancul cu Bulă după o săptămână de mâncat sarmale...
În concluzie, exagerarea sau lipsa măsurii în media socială devine enervantă.
Alții se informează din media socială pentru că nu au încredere în „sursele oficiale” sau pur și simplu au nevoie de mai multe păreri.
Pe de altă parte, unii intră doar pentru divertisment, la trecerea timpului, să critice pe oricine, pe orice subiect.
E bine că există media socială? DA. Decât să aud o singură voce oficială (cum se întâmpla inainte de 89), prefer să aud 1000 de voci din care să-mi aleg eu ce vreau și să le ignor pe celelalte 999.
Slujba-i slujbă, drujba-i drujbă
Conform unui studiu Deloitte (2017), 87 % dintre angajați merg la muncă pentru bani și doar 13% din pasiune pentru ceea ce fac. Pe de altă parte, nu există nici o dovadă că cei care muncesc din pasiune au rezultate mai bune pe termen lung față de cei care-și pun la bătaie doar competența pentru bani. Job-ul în sine este un pachet de sarcini, activități și livrabile. Foarte puțini oameni pot afirma cu mâna pe inimă că-și iubesc meseria ca pachet. Să luăm de exemplu un profesor care afirmă că este foarte pasionat de meseria sa. Îi place să dezvolte materiale didactice, să creeze activități de învățare, să inițieze și să se implice în activitățile cu copii – dar asta reprezintă doar norma de 18 ore pe săptămână. În restul timpului, meseria de profesor implică multă muncă administrativă și birocratică, presiune și sarcini adiționale din partea managementului, dezvoltare profesională la comandă, rezolvare unor situații problemă etc. Tipul de activități care ucid pasiunea. Cei mai mulți le acceptă că nu au încotro, așa e pachetul. În concluzie, predai din pasiune dar nu prea poți spune că îți iubești meseria. Fie vorba între noi, nu am auzit un profesor care să spună „iubesc să fac rapoarte și situații de azi pe mâine la ordinul șefilor”.
Pasiunea apare când cerințele job-ului apar ca o prelungire firească a ceea ce știi să faci cel mai bine, pentru ce te-ai pregătit toată viața. Pasiunea este legată de cel puțin trei elemente:
- autonomia la locul de muncă;
- competența înaltă pe specificul jobului;
- motivația puternică.
În general meseriile liberale întrunesc mai mulți pasionați la locul de muncă: profesorii, medicii, psihologii, artiștii plastici, muzicienii, designerii, programatorii IT, cercetătorii, (pe jurnaliști nu îi mai pun că au început să fie tonomate la mâna celor care plătesc reclama).
E ok dacă pasiunea dispare? Bineînțeles. Patronii sau șefii îți plătesc salariu pentru competențele tale, pentru rezultate. Dacă între timp ai dezvoltat alte pasiuni nu poate fi decât benefic pentru balanța muncă-viață privată. Când ai un job repetitiv, monoton și plictisitor cum de multe ori se întâmplă în administrația publică e normal să îți cultivi alte pasiuni.
Una dintre marile surse ale migrației forței de muncă este nepotrivirea dintre așteptări și cerințe. Mulți constată că au fost păcăliți la angajare și nu le mai place ceea ce fac sau locul în care se află. Degeaba îmi place să fac cercetare în educație dacă locul în care mă aflu e mai degrabă un spital de nebuni părăginit.
Există firme de HR și traineri plătiți de corporații să păcălească angajații cum că munca e distracție. Nu împărtășesc acest punct de vedere. Munca se face cu seriozitate și responsabilitate în schimbul unui salariu/beneficiu. Distracția nu se plătește niciodată. Asta nu înțeleg cei care ajung zilnic târziu acasă dar nu pot afirma că duc o viața cel puțin decentă și echilibrată. Dacă distracția e considerată muncă plătită, atunci da!
Deci „Slujba-i slujbă, drujba-i drujbă!”
Admir oamenii care afirmă că sunt plătiți suficient de bine pentru a-și întreține pasiunile.
Ghicitoare
Cum vă dați seama dacă un om pe lângă că e profesionist e și pasionat de ceea ce face? Ca la școală! Un elev de 10 recită poezia fără greșeală, unul pasionat o recită fără greșeală și cu patos.
Conform sursei de mai jos ai spune că românii sunt pasionați de muncă, însă nu e așa. Nevoia de a câștiga pentru a face față costurilor vieții îi impinge pe mulți să renunțe la viața personală.
13 tipuri de colegi la locul de muncă. Tu care dintre ei ești?
1. Negativistul – mereu mormăie și se plânge de ceva
2. Bârfitorul – întotdeauna informat cu toate „secretele” instituției
3. Tăcutul – preferă liniștea și concentrarea asupra sarcinilor
5. Conformistul – da, șefu! Exectă ordine orbește...
6. Scepticul - disprețuiește ideile și visele celorlalți
7. Somnorosul – expert în a dormi la serviciu, vrea doar să fie lăsat în pace
8. Individualistul- „Nu este treaba mea să te ajut”
9. Entuziasmatul – motivațional, menține spiritul ridicat, creativ
10. Workoholicul – neobosit, fără pauze, face ore suplimentare
11. Expertul ITC- pasionat de tehnologie, rezolvă telefoane, PC-uri, imprimante
12. Parșivul – maestru al înșelăciunii, se dă ocupat dar nu produce nimic
13. Enigmaticul – greu de înțeles, distant, inabordabil
Bonus
14. Miștocarul - face glume despre oricine și orice, neserios
15. Știe-Tot - bine informat, tacticos, doar abordarea lui contează
16. Scandalagiul - întră în confict cu toată lumea, guraliv, irațional
17. Importantul - a pus coada la prună, a făcut gaura în macaroană, a inventat apa caldă...
Efectele negative ale tehnologiei
Auzim zilnic cât de grozavă este tehnologia, câte lucruri minunate se pot face cu ea, cât de mult am avansat către un nou model social și economic. Toți se grăbesc să ne prezinte avantajele societății digitale, însă nimeni nu vorbește de dezavantaje. Uite vin eu cu câteva potențiale efecte negative ale tehnologiei observate în ultimii 5 ani. Pe lângă astea mai puteți adăuga în comentarii dacă ați observat/simțit și altele.
2. Tehnologia ne face să ne simțim izolați.
3. Tehnologia promovează un stil de viață sedentar.
4. Tehnologia este o sursă constantă de distragere a atenției.
5. Tehnologia conduce la afecțiuni ale ochilor, urechilor, gâtului, spatelui și picioarelor.
6. Tehnologia promovează scurtarea atenției (time on task).
7. Tehnologia facilitează bullying-ul online.
8. Tehnologia poate canaliza imaginația copiilor într-o direcție nedorită.
9. Tehnologia cauzează mai mult consum de energie și poluare.
10. Tehnologia afectează interacțiunile și comunicarea în familie .
11. Tehnologia face videoclipurile explicite mai accesibile copiilor (violență, sex, modele negative).
12. Rețelele sociale promovează o cultură falsă (toți oamenii sunt frumoși, fericiți, bogați, fără valori clasice, fără limite morale) care poate duce la boli mentale în rândul tinerilor.
13. Tehnologia limitează dezvoltarea abilităților sociale.
14. Tehnologia creează dependență, în special la copii și tineri.
15. Tehnologia poate duce la pierderea intimității și prezintă un risc ridicat de hacking al datelor personale.
16. Tehnologia poate afecta bugetul personal din cauza milioanelor de reclame personalizate și a presiunii pe decizia de cumpărare. E extrem de ușor să cumperi online lucruri pe care de fapt nu ți le dorești și nu le vei folosi.
17. Tehnologia provocă pierderea empatiei pe măsură ce ne obișnuim cu violența online.
18. Cu ajutorul tehnologiei se poate cu ușurință manipula realitatea, dezinforma sau îndoctrina.
19. Tehnologia ajută autoritățile la supravegherea și controlul mai eficient al cetățenilor ceea ce duce la îndepărtarea de valorile democratice și ideea de libertate.
20. Tehnologia afectează relaționările interumane prin falsa presupunere că interacțiunea cu un personaj virtual sau entitate cu IA îți poate aduce mai multă satisfacție.
21. Viteza cu care se injectează tehnologie pe piață ne face să ne simțit depășiți, creierele nu pot ține pasul, nu pot încorpora atâta informație și se creează un sentiment de confuzie și neputință.
Nu ai nevoie de nimeni să fii tu însuți!
Odată ce ți-ai fixat standardele de viață și modul în care funcționezi, de fapt nu ai nevoie de nimeni să îți arate cum trebuie să fii! Nu ai nevoie de nimeni să te valideze ca individ funcțional. Oamenii încearcă să te schimbe în interesul lor, conform valorilor lor, pentru a-i servi mai bine. Înainte să te grăbești să îi faci fericiți pe alții, verifică dacă tu ești OK. Ca să poți iubi pe alții e nevoie să te iubești pe tine, să fii fericit cu tine. În momentul în care ai nevoie de cineva pentru a te simți bine în pielea ta, ceva e greșit. Dacă se întâmplă asta, revizitează-ți standardele, ajustează-ți obiectivele, măsoară în raport cu tine cel de ieri. Închipuie-ți că ești un magnet. În jurul tău vor gravita doar persoanele atrase de modul tău de a fi, restul se autoexclud natural. Fizica lucrează în favoarea ta. Nu te chinui să transformi lemnul în oțel pentru că nu funcționează niciodată. Ignoră sfaturile binevoitoare, inclusiv pe acesta, dacă nu îți folosesc la nimic. Într-o plină epoca a falsului, fii tu însuți. Este singura cale de a te simți cu adevărat fericit.
Ai încredere în știință? În principiu ar fi bine să ai...
Ai încredere în știință? În principiu ar fi bine să ai...
Doar că trebuie să știi următoarele:
A. Coerciția nu este știință. Nimeni nu te poate obliga să crezi un singur punct de vedere.
B. Cenzura nu este știință. Niciodată nu există consens deplin în cercetare. Dacă nu poți citi și alte puncte de vedere...domeniul este cenzurat.
C. Datele false nu sunt știință. Știința se bazează pe ipoteze pe care încearcă să le confirme sau să le infirme, dar niciodată pe date false.
D. Manipularea rezultatelor nu este știință. Obținerea de avantaje prin manipularea rezultatelor cercetării este crimă și trebuie tratată ca atare.
E. Folosirea arbitrară a surselor nu este știință. Cercetarea cu bună intenție ia în considerare toate punctele de vedere cunoscute...nu doar pe cele care convin autorilor.
F. Alarmismul intenționat nu este știință. Cine face apel la „cercetare” pentru a alarma nejustificat populația este un criminal. În fond cercetarea este o încercare, nu un răspuns definitiv.
Iată cum poți depista pseudo-știința (bad science):
1. Titluri senzaționale. Presa simplifică articolele științifice și le îmbracă în senzațional.
2. Manipularea rezultatelor. Presa poate trunchia sau interpreta în mod eronat rezultatele pentru a servi mai bine „poveștii”.
3. Conflictul de interese. Cititorul trebuie să știe cine a finanțat studiul. De multe ori, companii private angajează oameni de știință pentru a demonstra că produsele sau serviciile lor sunt bune pentru uz general. Există suficiente cazuri în care „știința” a fost folosită pentru foloase personale sau financiare.
4. Corelație și cauzalitate. O corelație între variabile nu înseamnă că una a cauzat-o pe cealaltă. Încălzirea globală a început din anii 1800, în timp ce numărul piraților a scăzut. Asta nu înseamnă că lipsa piraților să numără printre cauzele încălzirii globale.
5. Concluzii fără dovezi. De multe ori speculațiile împing știința mai departe, dar a formula concluzii solide bazate doar pe jocul cuvintelor, fără dovezi clare, nu se cheamă știință.
6. Eșantion prea mic. Cu cât eșantionul este mai mic cu atât scade nivelul de încredere în rezultatele acelui studiu. Concluziile pot fi valide dar sunt lipsite de reprezentativitate.
7. Eșantion nereprezentativ. Dacă eșantionul este sensibil diferit de populația cercetată atunci rezultate tind să fie manipulate către un scop particular.
8. Lipsa grupului de control. În testele clinice, rezultatele testelor pe subiecții participanți se compară cu cele ale grupului de control care nu au primit substanța supusă cercetării.
9. „Blind testing”. Pentru a preveni prejudecățile și erorile, subiecții nu trebuie să știe dacă vor fi testați sau sunt în grupul de control. Uneori nici cercetătorii nu știu acest lucru decât după teste.
10. Selectivitate în raportarea datelor de cercetare. Implică doar selectarea acelor rezultate care sprijină concluziile studiului, ignorându-se cele care contrazic.
11. Rezultate care nu pot fi replicate. Rezultatele solide trebuie să poate fi replicate și de alte studii independente. Descoperirile extraordinare necesită dovezi extraordinare, lucru care nu poate fi furnizat printr-un singur studiu.
12. Materialul nu a fost publicat printr-un proces de peer-review. Înainte de publicare un studiu important se supune criticii constructive a altor specialiști în domeniu pentru a se detecta și înlătura erorile. Fără acest proces nu se poate câștiga notorietate și credibilitate.
În concluzie, dacă vrei să ai încredere în știință documentează-te de la sursă, din jurnalele științifice internaționale cu mare reputație. Citește toate articolele, toate punctele de vedere. Abia după aceea vei înțelege. Informația există, doar să ai mintea și inima deschise.
Pe Tik-tok, Facebook, Instagram, presa scrisă găsești distracție, senzațional, alarmism...dar nu știință.
Exercițiu educația adulților
Individual sau grup mic
La wrap-up se poate inventaria câti gândesc în clișee (scenarii comune)...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)