Simți că de când lucrezi de acasă ți-a scăzut randamentul, concentrarea și eficiența în activitatea ta? Nu te îngrijora, e normal. Când ani de zile ți-ai format niște rutine care te ajutau să îți atingi obiectivele profesionale dintr-o dată simți ca lumea ta e întoarsă cu susul în jos. Hai să stabilim niște adevăruri de la început:
- Munca de acasă NU este pretabilă pentru orice profesie. De exemplu producția de bunuri nu poate fi mutată acasă. „Telemunca” se adresează în general celor care și înainte îsi faceau treaba prin calculator, telefon, videoconferință. Un doctor nu poate opera de acasă, un transportator trebuie să circule, iar locul polițiștilor e pe stradă.
- Există o mare diferență între profesiile liberale care erau obișnuite cu lucrul de acasă (IT-ist, scriitor, gazetar, consultant, strateg în comunicare sau management) și cei forțați să lucreze acasă prin ordine militare sau prezidențiale (funcționari publici, profesori, contabili, specialiști în resurse umane). Este o altă organizare a muncii. Dacă prima categorie îsi alege de pe o zi pe alta programul de muncă în funcție de inspirație și termene de livrare, a doua categorie are un program fix de muncă de 8 ore apoi timp liber seara. Atenție însă, prin „telemuncă” angajatorul poate considera că ești disponibil oricând.
- Eficiența muncii de acasă depinde de câtiva factori: autonomia muncii (dacă rezultatele depind în mod direct de rezultatele altora eficiența scade), personalitate și caracter (dacă nu te mai atrage job-ul și nu te poți concentra pe rezolvarea de sarcini eficiența tinde spre 0), situația familială (o familie izolată în casă cu trei copii, fără o bonă sau rudă care să îi țină ocupați nu va putea fi eficientă în activitatea profesională), condiții de muncă (pentru eficiență ai nevoie de spațiu separat optimizat, acces la tehnologie și internet, echipament performant), mediul de acasă (armonie, înțelegere, suport între membrii familiei vs. competiție pe resurse, certuri și lipsa sprijinului).
- Să fim cinstiți, nici un telefon, calculator sau echipament de videoconferință nu poate cântări la fel precum o întâlnire față în față a echipei, o oră normală de curs sau orice altă activitate profesională care implică mai multe persoane. Una este să urmărești pe Youtube un concert sau o piesă de teatru și alta e să te afli în sală. „Online-ul” a fost creat pentru a suplini nevoia de comunicare între întâlnirile față în față, nu de a le înlocui.
În opinia mea cel de mai jos este profilul ideal al celui care muncește de acasă (de acest COVID-19):
- are o profesie liberală și nu ține „la program”
- este disciplinat, bine organizat și motivat profesional (iubește ce face).
- deține o locuință cochetă în care se simte bine, cu spații propice pentru încurajarea creativității și concentrării (eventual o curte cu spațiu verde/terasă)
- deține/are acces la echipamente, tehnologie și consumabile pentru activitatea profesională
- nu are obligații familiale (copii, persoane în vârstă în întreținere)
- are suficiente resurse financiare pentru a comanda online tot ce are nevoie
- opțional, împarte locuința cu jumătatea (soț/soție/prienten/prietenă), se sprijină reciproc
- opțional, poate avea unul sau mai multe animale de companie
- are un network de prieteni (virtuali) cu care comunică atunci când e nevoie
- casa este cartierul general- iubește să stea și să lucreze acasă
- introvertit și puțin sociabil.
Dacă nu vă regăsiți în profilul de mai sus atunci faceți parte din marea masă a celor care muncesc în România încercând să faceți compromisuri în materie de familie, job, obiceiuri și pasiuni personale, gânduri și atitudini generate de situația social-economică în care ne aflăm. Pentru dumneavoastră munca de acasă nu este o „mană cerească” ci mai degrabă o sursă suplimentară de îngrijorare. Iată cateva motive pentru care nu puteți munci de acasă la capacitatea obișnuită:
1. Familia nu întelege că deși sunteți acasă trebuie să și lucrați pentru „birou”. Acest lucru implică un anumit setup mental, concentrare și...liniște. Dacă sunteți întrerupt din 10 în 10 minute de către cineva, va fi greu să reluați firul.
2. Distragerea atenței cu lucruri casnice. Acasă mereu îți găsești ceva de facut. Casa este centrul universului de unde (teoretic) pleci în fiecare zi. În ordinea priorităților este mai importantă decat jobul din ziua respectivă. Cum poți face un plan de comunicare dacă chiuveta e plină de vase, frigiderul e gol sau robinetul nu inchide bine apa? Soția se plânge ca iar nu merge nu știu ce sau cel mic a stricat ceva important. Îti stă pe cap, trebuie să rezolvi...
3. Vacanța copiilor, disperarea părinților. Dusul copiilor la școală și găzduirea lor într-un spațiu relativ securizat le permitea părinților să se concentreze pe muncă. Corect! Exact în acel interval. Acum în izolare la domiciliu a cui este responsabilitatea sa vadă de ei zilnic, să îi hrănească, să-i educe, să-i distreze? Cine are privilegiul sa poată munci si cine se ocupă de cei mici? Ah, alternativ, așa e „political corect”. Și încep negocierile...
4. Bucătăria este deschisă non-stop, canapeaua imbietoare. La birou, copleșit de treabă, amâni momentul în care mergi la fast-food să mananci sau să bei o cafea. Acasa însă tentația e mult prea mare...Poți să „ronțăi” toată ziua și nu te judecă nimeni dacă deschizi o bere la ora 12 la prânz. De asemenea, un somn de frumusețe îți permite noaptea să stai mai mult pe rețele de socializare sau netflix.
5. Lipsa interacțiunilor de viață reală. Munca de acasă înseamnă să muncești de unul singur. Chiar dacă pare că vorbești cu colegi sau clienți, te uiți la computer sau la pereți. Cu timpul acest aspect ne va afecta capacitatea de interactiune și deschidere socială. Poți încheia un contract și fără a zâmbi sau a da mâna cu cineva...însă nu aceasta este normalitatea.
6. Lipsa colaborării. Când te afli într-o dilemă profesională desigur că îți poți întreba familia, dar nu se compară cu un brainstorming între colegi. E greu să alegi soluția optimă dacă nu te poți consulta imediat cu alți profesioniști.
7. Mediul întâlnirii contează. Chiar dacă nu îți poate impune nimeni de unde să participi la o videoconferință, bucătăria, dormitorul și echiparea în pijamale NU denotă seriozitate. Cei care înțeleg asta își amenajează un colțișor de unde să se poată simți confortabil indiferent de interlocutor.
8. Lipsa comunității. Suntem „animale sociale” și căutăm prezența semenilor pentru a petrece un anumit timp împreună cu aceștia. Alții decât familia. Apartenența la o comunitate și întalnirile cu membrii ei ne binedispun si contribuie la o bună sănătate mentală. În concluzie, izolarea pe termen lung afectează printre altele și capacitatea de muncă.
9. Repere în ceață-nesiguranță și incertitudine. Fiind o stare de necesitate, evaluările profesionale sunt mai largi sau inexistente, rapoartele nu se mai cer atât de riguros elaborate, majoritatea lucrurilor „bătute în cuie” au devenit mai degrabă relative sau negociabile, lipsa de performanță trecută mai ușor cu vederea pe principiul că la toți ne este greu și nu se știe cine va „supraviețui”. Senzația că totul se schimbă...
10. Pierderea balanței între muncă și relaxare. Când muncești pentru birou, pentru casă și familie sau te relaxezi? Trimiți emailuri la 2 noaptea, tunzi gazonul marțea și spui povești copiilor la 10 dimineața în timp ce bei un pahar de vin? Tot programul ti-e dat peste cap. Normal este sa te ocupi de birou intre 9-17 de luni pana vineri, sa tunzi gazonul în weekend, sa spui povesti seara și sa bei un pahar la cina. Lucrurile nu stau deloc asa când lucrezi de acasa...recunoaște :-)
Anul 2020 și pandemia ar putea aduce conform sociologilor cea mai mare criză socială din toate timpurile, o bombă cu ceas supranumită de către New York Times. Unii îndraznesc să spună că izolarea va produce la final mai multe victime decât virusul. Un lucru e cert, toți ne dorim să iesim din case, să ne plimbăm, să-i vizităm pe cei dragi, să plecăm în calătorie, să ne reluam viețile obișnuite. Important este sa o facem la timpul potrivit pentru că dacă iesim prea repede cele 2 luni de izolare care s-au scurs până acum ar putea fi doar „încălzirea” pentru ce va urma.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu