Trăim vremuri tulburi și „beneficiem” de experiențe inedite, acest lucru e sigur. Frica de necunoscut, de un organism invizibil care ne poate periclita sănătatea noastră și a celorlalți ne schimbă obiceiurile de viață. Unii sunt afectați de faptul că nu mai pot ieși la restaurant cu prietenii, alții ca nu-și mai pot face cumpărăturile la mall sau că nu mai pot ieși din curte fără declarația pe proprie răspundere. Cu toții avem ceva de reproșat acestei epidemii. Uităm mai mereu un singur lucru: Nu virusul circulă, ci noi oamenii! Deci dacă pierim, o facem pe mâna noastră. Nu vreau să intru în teoria răspândirii virușilor nici în teoria conspirației. Dacă ne uităm la efecte, puțin interesează dacă virusul s-a transmis de la animal la om (cu sau fără intermediari) sau este 100% un produs de laborator. Ce vedem azi în mass-media? Concluzia că omenirea nu este pregătită să suprime o astfel de pandemie, în ciuda mesajelor încurajatoare ale OMS, că lucrurile sunt sub control. Mai rău, sectoarele de activitate nu știu cum să reacționeze intr-o asemenea situație. Nu există plan de contingență. Economiile lumii cad una câte una afectate de oprirea fluxurilor de producție și al banilor, societățile tremură din toate tendoanele. Copiii lumii stau acasă în vacanță forțată pentru a nu deveni răspândaci de coronavirus. Statele Unite au anunțat deja că acest an academic s-a încheiat și elevii nu vor reveni în școli până la toamnă. Părinții lor au fost trimiși acasă fie să lucreze de la distanță, fie în șomaj tehnic sau chiar concediați.
Ce poate fi mai rău? Să îți reiei viața obișnuită cu riscul de a te îmbolnăvi (pe tine și pe alții) sau a sta izolat pe termen nedeterminat într-o garsonieră cu trei copii fără posibilitatea de a produce pentru ei? În condițiile în care guvernul a decis izolarea, este infinit mai usor pentru cei care erau obisnuiti sa isi desfasoare activitatea online, au spațiu și resurse.
Dacă viata părinților înaintea pandemiei era oarecum ordonată și planificată, acum pare mai degrabă un ghiveci, o shaorma cu de toate în care e foarte dificil dacă nu imposibil sa faci lucruri de profunzime. Regula de bază a devenit: ține copiii ocupați pentru a-ți faci timp să lucrezi ceva. Acest lucru a devenit extrem de dificil. După o lună de izolare copiii sunt plictisiți de toate jocurile, de internet, de ore online, mâncarea de la magazinul de proximitate. Apar la televizor tot soiul de consilieri si psihologi care-ți spun ce trebuie sa faci pentru a evita plictiseala copiilor și ce poți să faci pentru a suporta mai ușor izolarea. E adevărat, unele lucruri funcționează dar este full-time job și depind foarte mult de răbdarea, creativitatea și resursele părinților.
În acest context zugravit mai sus suntem nevoiți să scoatem de la naftalină două concepte: unul antic - educația la domiciliu și altul hulit și lipsit de credibilitate - educația online. În primul scenariu, părinții predau copiilor disciplinele din planul de învățământ pe perioada în care școala este închisă, iar în al doilea profesorii interacționează cu elevii prin intermediul platformelor de comunicare. Plecând de la premisa că „ceva” e mai bun decât nimic, oricare dintre cele două modele trebuie încurajate. Pentru elevi rutina învățării este foarte importantă iar perioada de izolare nu trebuie să producă o ruptură totală în învățare. Acolo unde educația online nu poate ajunge fie că profesorii nu au competența sau modalitățile tehnice de livrare fie că părinții elevilor nu își permit o conexiune la internet, un calculator sau tabletă, părinții pot încerca ei înșiși să lucreze cu copiii lor, măcar pentru a diversifica activitățile zilnice.
Încerc mai jos să bricolez câteva sfaturi pentru părinții care vor să încerce „școala de acasă”:
- Alegeți din orarul oficial pe care cu siguranță îl aveți acasă câteva materii pe care le considerați importante și/sau atrăgătoare pentru dvs. și copil. Puteți alege împreună cu acesta.
- Vedeți caietele de la clasă, manualul și alte resurse auxiliare pentru fiecare dintre disciplinele alese, discutați cu copilul pentru a înțelege unde s-a oprit învățarea.
- Pentru a continua învățarea, imaginați o lecție de test pentru fiecare materie aleasă. Optați pentru metode simple, ușor de implementat atât pentru dvs. cât și pentru copil, de exemplu lectura, povestirea, explicația, demonstrația, rezolvarea de probleme, proiecte tematice. În funcție de cum a decurs lecția test puteți ajusta volumul de informație, metoda, timpul.
- Stabiliti intervalul orar si numărul de ore alocate saptamanal pentru fiecare disciplină aleasă.
- Aranjați un spațiu în care să nu fiți deranjat când lucrați cu copilul. Nu faceți altceva în acel interval.
- Dacă aveți acces la internet inspirati-vă din activitatea altor părinți. Există tone de resurse pentru fiecare subiect/temă.
- Fiți înțelegător atât cu dvs. cât și cu copilul. Mai ales dacă nu aveți pregătire pedagogică nu vă judecă nimeni. Luati-o ca pe un experiment. Dacă a-i preda propriului copil va provoacă stres și nervozitate înseamnă că experimentul a luat sfârșit.
Prin comparație, Educația online sau eLearning-ul este promovat și susținut de profesioniști în domeniul educației. Platformele au fost dezvoltate pentru a susține învățarea la distanță și în funcție de model fiecare platformă beneficiază de diferite caracteristici (comunicare audio-video sincronă cu un număr limitat de cursanți, posibilitatea de a dezvolta teste de evaluare, prezentări în timp real, postare de teme, managementul cursanților si al parcursului educațional etc.). Din păcate, puține instituții școlare foloseau astfel de platforme în mod oficial și consecvent înaintea pandemiei. Acest lucru a fost vizibil mai ales în abilitatea profesorilor de a organiza demersul educational în exclusivitate online. Conform statisticilor, majoritatea profesorilor din România au solide competențe IT&C însă lipsa experienței predării in mediul online și lipsa resurselor tehnice a determinat MEC să recomande profesorilor să continue școala la distanță, nicidecum sa îi oblige. Astfel, fiecare profesor care a acceptat provocarea, după pricepere, voință și resurse a încercat să continue predarea prin intermediul diverselor canale, de la simple emailuri cu teme pentru acasă până la predare sincronă programată cu toată clasa pe diverse platforme (de ex Google Classroom/Meet, Zoom).
Avantajele educației online sunt cunoscute relativ bine (modern, ieftin, eficient, comod, individual, ritm propriu) însă dezavantajele mai degrabă se intuiesc. Pe lângă access la resurse tehnice (hardware, software, internet) și metodologice, necesită o altă optică și un timp mai mare de pregătire din partea profesorului, auto-disciplină din partea cursantului, incidența plagiatului și copierea la examene este mult mai mare iar faptul că se lucrează cu preponderență individual poate reprezenta o mare problemă pentru elevii obișnuiți la clasă cu munca interactivă de grup.
Are vreo importanță educația la domiciliu și educația online în parcursul oficial al elevului? Cu siguranță NU. Școala nu va recunoaște automat progresele în învățare făcute de elevi în perioada de izolare la domiciliu. Cel mai probabil, materia va fi reluată într-un format „pe repede inainte” iar cerințele la examinare vor fi ajustate.
Marele merit al educaței de acasă este acela că ține, pe cât posibil, elevul conectat la rutinele școlare și la necesitatea de învățare continuă. Pe de altă parte coronavirusul a obligat o bună parte dintre profesori să ia parte la un „self crash-course” de folosire a instrumentelor online în predare și învățare.
Nu știu cum se va termina acestă poveste dar sunt sigur că la final vom fi invatat cateva lectii importante. Printre acestea, să pretuim mai mult oamenii și nu doar ce putem obține de la ei, să fim dispuși la schimbare și parte a ei, să fim pregatiți să și pierdem nu doar să câștigăm...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu