Este Power Point Presentation (PPT) o condiție obligatorie în livrarea unui training? Iată un motiv care m-a determinat să reiau după o lungă perioada de „tăcere” seria ghidurilor practice în formare. În ultimii ani lucrând în diverse echipe în țară și strainătate mai ales în domeniul dezvoltării profesionale am înțeles DE CE power-point presentation a devenit practic sinonim cu formarea. Hai să enumăr câteva motive:
- Este de neconceput ca în 2018 o formare sa nu fie dezvoltată în jurul unei prezentări power-point. Formabilii se așteaptă să vadă încă din prima clipă o prezentare ce rulează în fundal, văd asta la fiecare formare încât mulți dintre ei au renunțat să spună „merg la o formare” ci „merg la o prezentare”.
- Prezentarea power point a devenit elementul central al oricărui demers formativ: ghid pentru livrarea formării, ghid pentru activități (hand-outs), material de studiu acasă, livrabil pentru decontarea cheltuielilor etc.
- Organizațiile care susțin formarea respectivă consideră că a avea un power-point presentation standardizat ajută la TRANSMITEREA unui mesaj uniform și precis, indiferent de formatorul care livrează cursul. Precum povestea cu Scufița Roșie pe care o spui la fel în fiecare seară copiilor (standard story-line).
- Majoritatea formărilor sunt din ce în ce mai limitate în timp (una de 5 zile trebuie livrată în 3 zile pentru a reduce costurile). Presiunea este preluată de trainer care din dorința de a livra toate conținuturile încarcă mai rău prezentarea power-point. Că deh, să nu se spună că nu au vorbit despre toate lucrurile din curs.
- Dacă intri în prima zi de curs si le iei PPT-ul îndrăznesc să spun că cel puțin 50% dintre formatori pleacă acasă, mai ales dacă nu au mai livrat de cel putin 3-4 ori acel curs.
- Când cineva îți cere cursul se referă la PPT.
- S-a promovat ideea că un PPT colorat si plin de imagini nu este profesional, „că nu ne adresăm copiilor de grădiniță”. El trebuie să aibă 6 bullet-uri /slide (nici mai mult nici mai puțin), musai grafice și statistici, un font sobru și vizibil din spatele sălii. Iată și standardul. Dar cu acest standard cui ne adresăm? Tuturor celor 25 de participanți din sală ar trebui să le placă acest stil de prezentare?
- PPT-ul este urmasul upgradat al retro-proiectorului. Ambele erau încadrate în categoria ”visual aids” în formare. Ceva care te ajută la un moment dat, să exemplifici, să arăți etc. Insă folosirea în exces a dus la situația curentă în care PPT-ul este însuși cursul, precum la teatru, scenariul și sufleurul în același ”gadget”.
Desigur motivele sunt mai multe dar mă opresc aici deocamdată. Presentation-based training a ajuns sa fie aproape la fel de urât precum cursurile bazate pe prelegere (lecturing). Un training nu poate fi doar o înșiruire de slide-uri, fișe de lucru și bullet points. În concluzie, nevoia de standardizare, modernizare tehnologică și ușurare a muncii formatorului a dus la folosirea în exces a PPT-ul, care, în principiu, nu este decât un progrămel pe care ca formator (bun) poți să-l ignori. Știu, mulți vor întreba dar cu ce să-l înlocuim...Răspunsul este unul singur: cu ceva mult mai eficient. Dar pentru asta trebuie să ne întoarcem la bazele formării, la principiile educației adulților, la o înțelegere mai profundă a funcționalităților creierului uman. Conceptele esențiale au fost deja inventate, de tehnologii se ocupă inginerii. Inovația cu care putem să venim noi în acest domeniu se învârte în jurul întrebării CUM imbinăm conceptele cu tehnologia, CUM concepem și livrăm un curs astfel încât formabilii să plece cât mai bine pregătiți de la o formare.
Nu degeaba am spus că trebuie să ne întoarcem la origini. Ce încercăm să facem la o formare? Să convigem. Aristotel, părintele persuasiunii, spunea că avem nevoie de trei elemente pentru a face argumentele noastre convingatoare: ethos, logos și pathos, unde ethos însemnă caracter și credibilitate, logos înseamnă logica prin care argumentul se adresează motivului, iar pathos înseamnă emoție. Mă întreb unde este EMOȚIA într-un curs în care trainerul și formabilii interacționează în proporție de 80% cu PPT-ul. În loc ca privirile să cadă pe colegi și pe trainer ele sunt mereu ațintite la ecran. Cred că este teribil de obositor și nu este natural. Incercați sa mergeți la cinematograf la patru filme unul după celălalt. Cum vă veți simți la sfârșitul zilei și ce vă veți aminti din primul film?
Nevoia de PPT este de fapt nevoia de control asupra cursului și cursanților, este nevoia trainerului de a livra conținut (și activități) într-un mod vizual ultra-structurat. Abordarea logică-cronologică. Sigur, funcționează la copii pentru că nu poți vorbi de înmulțire dacă nu ai făcut adunarea în prealabil. La adulți nu funcționează mereu. Logica formatorului (sau a cursului) nu este neaparat logica învățării la cursanți. De câte ori ați inversat tematica zilelor de formare doar pentru că un anumit grup era mai special? Pentru a proiecta și livra un curs eficient fără PPT ar fi bine să ne întrebăm cum învață cel mai ușor, repede și eficient majoritatea adulților (nu putem să mulțumim toate stilurile de învățare având o singură abordare și trebuie să fim conștienți de acest lucru). Iată câteva „adevăruri” din formare care pot fi exploatate în design:
- adulții URĂSC să citească dacă nu e interesant sau dacă nu au motivația necesară. Deci trebuie să le oferim de fiecare dată ceva interesant de citit. Adulții rețin mai mult când citesc individual și critic un text.
- adulții URĂSC să asculte tot ce li se spune pentru că de multe ori au „ascultat” și nu li s-a întâmplat nimic bun, ori că toată lumea „vrea să le fure din spațiul de emisie”. Dacă vrem să ne asculte pe noi sau pe colegi trebuie să ne asiguram că pregătim sesiunea de ascultare activă prin discuții intersante și oportunitatea de a oferi feedback individual (scris sau oral).
- adulții IUBESC sa vadă lucruri sugestive și dovezi care întăresc mesajul transmis. Daca vrei să folosești PPT, pune doar poze, caricaturi, grafice simple. E adevarat că putem să le arătăm poze sau videoclipuri si fără PPT.
- adulții IUBESC intrigile și situațile în care își pot exersa inteligența, înțelegerea sau competența. Întâmplările, studiile de caz, dezbaterile pe temă dată aduc mult mai multă dinamică și implicare într-un curs decat introducerea prin prezentare a unor concepte seci.
- adulții IUBESC să creeze, să contribuie, să compună (higher order thinking skills). Dacă rezumăm interacțiunea doar la banalități se vor plictisi.
- adulții IUBESC să vorbească despre lucrurile pe care le-au construit, despre realizările lor, soluțiile pe care le-au gasit într-un context anume. Trainerul trebuie să exploateze aceste experiențe care pot fi folositoare tuturor.
- în ciuda miturilor, adulții NU SE JOACĂ, nu în sensul jocurilor din copilărie. Chiar și un exercițiu funny va fi luat în serios și unii nu știu de glumă. Aș recomanda mare atenție în selectarea energizerelor sau a altor exerciții. Unora le va face placere pe alții îi veți pierde pentru restul zilei. Pentru a proiecta corect activitățile și exercițiile ar fi bine să știți cât mai multe despre participanți.
- adulții IUBESC să știe că tot ce li se cere să știe și să facă are un sens. Cum ideea oferită de individ contribuie la soluția mini-grupului și cum soluțiile mini-grupurilor, asemeni unui puzzle rezolvă un set de probleme la nivelul grupului mare. Dacă lăsați pe cineva pe dinafară ar trebui să aveți argumente solide (lipsa timpului nu este un argument solid în training). Nimeni nu vrea să muncească degeaba!!!
- un alt mit se referă la munca în echipă. Nu toți adulții lucrează sau învață bine în echipă. După estimarile mele cam 20-25 % învață mai bine individual. Știind acest lucru, e bine să imaginăm exerciții individuale, în perechi și în grup. Schimbarea membrilor echipelor pe parcursul trainingului nu este întodeauna benefică...depinde ce ne dorim prin acest lucru.
- Adulții au probleme cu înțelegerea din prima a unor noțiuni abstracte. Nu știu cum se face dar majoritatea PPT-urilor prezintă bullet points sau key-words ce conțin noțiuni abstracte, mai ales în cazul unor cursuri sau specializări noi cu care participanții nu s-au mai intâlnit. Trainerul va incerca să explice verbal, eventual cu exemple fiecare noțiune. Chiar și așa creierul le va spune participanților NU ÎNȚELEG CE E ASTA! Recomandarea este să abordați cursul de la concret la abstract, de la simplu la complex, de la practică la teorie și de la particular la general. Un exemplu ar fi învățarea prin descoperire iar la final se va face ancorarea în teorie.
- Formarea profesională trebuie să însemne PRACTICĂ, UTILITATE, APLICABILITATE. După curs participantul trebuie sa fie FERICIT CĂ ȘTIE CE SĂ FACĂ cu lucrurile pe care le-a învățat.
Desigur mai sunt multe de vorbit însă nu vreau să mă întind, mai avem timp. Un lucru aș vrea să ni-l amintim. Trainerul este un facilitator al învățării, nu un prezentator de PPT. În arsenalul său tehnic trebuie să se gasească abordări, metode și exerciții cu care poate face față oricăror provocări. În training, de regulă, calea ce mai ușoară este și cea mai ineficientă. Cât despre mine ca formator, folosesc PPT-ul în prezent doar dacă mă obligă angajatorul să o fac. Mi-ar plăcea în comentarii să aflu părerea voastră despre PPT. Vă ajută sau vă încurcă în livrarea formării?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu