Sistemul de achizitii publice, o piedica in absorbtia fondurilor europene

La ora aceasta sistemul de achizitii publice arata ca o roata de car mare si greoaie pe care trebuie cumva sa o potrivesti unei masini performante cu care să concurezi in campionatul celor 27 de tari membre. In loc sa umblam la design-ul rotii, sa o facem mai aerodinamica preferam in continuare sa montam cip-uri pe spitele de lemn ca si cand acest lucru o face mai eficienta. Am discutat cu sute de beneficiari de proiecte si am fost implicat in achizitii publice atat ca autoritate contractanta cat si ca ofertant. E extrem de greu sa faci fața in ambele parti. Mereu se da vina pe necunoasterea legislatiei, lucru care este total gresit. Toata lumea stie legislatia dar acest lucru nu ajuta cu nimic daca legea nu se „pupa” cu realitatea iar procedurile sunt greoaie, mancatoare de timp si energie, rezultatele fiind in marea lor majoritate imprevizibile. Nu activitățile proiectului ii obosesc pe manageri ci achizitiile publice. In majoritatea cazurilor daca stai de vorba cu cel care a scris proiectul si te uiti ulterior la rezultatele achizitiilor publice va spune ca nici pe departe nu este ceea ce a avut in minte la momentul scrierii proiectului. Toata lumea ridica din umeri si se consoleaza ca „Asa e la noi!”, ai bani aprobati de pere dulci si zemoase si te alegi in final mere scofalcite si acre...dar, hei, sunt fructe, poti sa areti in raport ca le-ai cumparat corect si ti-ai atins rezultatul.

 

Radacina raului se afla in legislatie si proceduri care NU SUNT COMPATIBILE cu proiectele cu finantare nerambursabila sau cu PCM-ul ca stil de management. Controlul excesiv, etatist, de inspiratie romanesca nu se potriveste unui demers LIMITAT IN TIMP, cu obiective clare, implementat de institutii dinamice, pro-active. Un manager de proiect mereu va fi pus intre ciocan si nicovala. Pe de o parte TREBUIE sa respecte timingul activitaților si ordinea lor, fiind direct responsabil de rezultate si pe de alta parte trebuie sa scurteze cat poate perioadele de achizitii pentru ca activitațile au nevoie de resurse la momentul derularii lor. In conditiile in care o achizitie poate sa dureze si 6 luni din cauza chichitelor legislative si contestatiilor  cum mai poate cineva sa prevada la inceputul proiectului un seminar de lansare cu 200-300 de oameni? Desi, in mod normal acesta trebuie sa se intample in luna a doua de proiect, in practica se va intampla in cel mai bun caz in luna a patra, mai ales daca suma de achizitie prevazuta e una atragatoare pentru ofertanți.     

 

Criteriul  „pretul cel mai scazut” ar trebui exclus din achizitiile publice facute in proiecte cu finantare europeana.  Argumente pentru excludere:

 

- folosind acest criteriu nu se respecta directivele UE in materie de inovatie, utilitate, durabilitate, adaptarea la nevoile particulare ale grupurilor tinta

- in majoritatea cazurilor pretul cel mai scazut garanteaza cel mai prost produs sau serviciu de pe piata ceea ce nu este in avantajul nici unui proiect

- nu incurajeaza competitia onesta bazata pe calitatea produselor sau serviciilor pliate pe necesitatile proiectelor

- nu incurajeaza cresterea economica si implicarea personalului performant din partea ofertantului

- in ciuda parerii generale, nu demonstreaza eficacitatea si eficienta managementului finaciar ci incapacitatea lui. In Managementul Proiectelor NU trebuie sa faci economii la buget ci doar sa te incadrezi in el obtinand lucrurile de care ai nevoie in proiect. Acest lucru nu-l inteleg multi slujbasi la stat, unii dintre ei fiind chiar in AM-uri.

- pretul cel mai scazut coroborat cu teama de a nu introduce in caietul de sarcini criterii restrictive care ar putea duce la reluarea procedurii garanteaza achizitionarea de produse si servicii partial conforme si nesatisfacatoare din punct de vedere calitativ.  Acest lucru va produce nemultumire in lant la beneficiarii achizitiei si nimeni nu va aprecia nici efortul, nici cumparatura.

- cazand accentul pe pret si nu pe oferta tehnica  se permite accesul mai numeros al ofertantilor, multi dintre acestia fara o experinta solida in domeniul achizitiei, iar pentru o diferenta ridicola de pret esti nevoit sa lucrezi cu cineva care nu te ajuta prea mult.

 

In programe operationale precum POSDRU sau PODCA, unde accentul cade pe dezvoltarea resurselor umane, cum se poate realiza „luminarea” achizitionand cele mei ieftine solutii de pe piata? Cum pot fi puse in aceeasi oala achizitia de programe de training sau elaborare de studii cu achizitia unui banal mobilier de birou? Cred ca nici un atlet in devenire nu ar mai aprecia in zilele noastre celebrii tenisi de Dragasani desi ca CPV se incadreaza probabil la incaltaminte sportiva :-) Cu asa ceva nu poti face performanta...

 

Din punctul meu de vedere in toate licitatiile ar trebui sa se aplice criteriul „oferta cea mai avantajoasa din punct de vedere economic”. In felul acesta ca si achizitor te poti apropia mai mult de ceea ce iti doresti, reusesti sa iti cheltuiesti banii din buget pe servicii si produse de calitate, oferta tehnica fiind cea care face diferenta si modul in care vede ofertantul colaborarea. Problema cea mai mare in licitatii cu acest criteriu de departajare este frica de contestatii pe modalitatea de evaluare a ofertelor. Daca sistemul ar functiona cu adevarat nu ar trebui sa ne facem probleme. 

Una de intrebarile fara raspuns este urmatoarea. Daca ANRMAP autoritatea din domeniu imi aproba documentatia de atribuire, de ce mai pot fi contestat la CNSC pe proceduri? Pai ori  ma pune sa refac documentatia pana cand e bine si o data aprobata se interzice dreptul de a contesta procedura de vreme ce acesta este deja aprobata de autoritatea din domeniu, ori nu am nevoie de ANRMAP care mai mananca inca 2 saptamani din perioada de achizitie si imi asum eventualele contestatii.  Este inca un exemplu in care statul nu isi asuma responsbilitatea.  

 

Despre SEAP (e-licitatie.ro) doar atat vreau sa spun ca este cel mai neprietenos si greoi de inteles site de licitatii pe care l-am vazut pana acum. Licitatia e licitatie indiferent ca e publica sau privata. Nu zic de eBay, dar daca okazii.ro poate sa arate bine si sa functioneze pe intelesul tuturor, statul de ce nu-si permite o astfel de abordare? Doar pentru ca niste „brontozauri” de la CNMSI atata stiu sa faca?    

 

In ciuda eforturilor de combatere a coruptiei din domeniul achizitiilor, actuala legislatie inca permite astfel de practici, de exemplu, contracte cu dedicatie. Simplificarea procedurilor scade coruptia nu supra-reglementarea. Cu cat o lege e mai stufoasa si greu de aplicat cu atat se gasesc mai multe portite pentru cei care vor sa fenteze sistemul.

 

Dincolo de orice am discutat pana acum as incheia subliniind ca a cumpara prin LICITATIE presupune ca stii exact ce vrei sa cumperi  si sistemul sa te ajute sa cumperi ACEL produs sau serviciu la pretul corect. In nici un caz sa te impinga la variante ieftine, neconforme, inutile.