De mult simteam nevoia sa deschid acesta cutie a Pandorei. Cand cineva este numit „Erou”, pentru marea majoritate dintre noi se activează acei senzori catre cercetarea valorilor intrinseci, in timp ce creierul analizeaza cu o viteza ametitoare, dincolo de constient, acele repere de moralitate și sacrificiu prin care putem admite că cineva poate fi incadrat în acestă categorie. Se poate întampla și invers, să simțim emoția, empatia, admirația și apoi să catalogăm pe cineva erou, eroul nostru.
Mass-media foloseste cu multa larghețe termenul de erou, referindu-se in principal la militari uciși în timpul unor misiuni sau la acele persoane care prin contributia lor de ultim moment au facut diferenta (popular in sport- Duckadam, Eroul de la Sevilla). Pentru oamenii obisnuiți, categorie in care ma includ, folosirea termenului de erou în contextul militar actual pare cel puțin o sintagma invechita. Cu tot respectul pentru armată, pentru mine nu este un erou acela care pentru bani invadează o altă țară și în timpul unui conflict își pierde viața. Un soldat roman care isi pierde viața în Afganistan în timp ce calca pe o mină în nici un caz nu este EROUL MEU. Poate fi erou pentru familia lui că le-a asigurat traiul sacrificandu-se, pentru colegii de arme pe care probabil i-a protejat dar cam atât. Daca erou inseamna a plati cu viata pentru a-ti intretine familia, atunci toți muncitorii romani care au murit cazand de pe schele sau in alte circumstanțe in Spania si Italia ar trebui considerati eroi si prezentați de presă ca atare. De aceea cred ca ar trebui sa se faca distinctia intre un EROU PUBLIC declarat de către o instanță cu care s-ar putea sa nu am sentimente în comun și EROU PERSONAL. În masura în care faptele eroului „public” au fost de natura de a salva sau imbunatăți viața mea sau celor dragi mie atunci poate deveni si erou personal si ii port recunostinta, daca nu, ramane doar o etichetă de presă.
„Adevaratul eroism este remarcabil de sobru si foarte lipsit de dramatism. Nu este dorinta arzatoare sa-i depasesti pe altii cu orice pret, ci dorinta arzatoare sa-i slujesti pe altii cu orice pret.” Arthur Ashe
Si atunci cine sunt eroii nostri, pe care ii simtim în suflet și cărora le suntem recunoscători?
- Bunicii, părinții, frații, membrii familiei?
- Oricine/Cineva pe care pur si simplu il admiram si il respectam?
- Un doctor, avocat, profesor?
- Un bun samaritean?
- Cineva care ne-a facut un bine imens noua sau celor de langa noi?
- O institutie?
- O voce publică ce luptă pentru interese comune?
- O persoana care donează organele soțului decedat pentru a salva alte vieți?
- Preotul care se roagă pentru sufletul nostru?
- Un sef care ne-a ajutat in cariera?
- Un subordonat fara de care nu am fi avut rezultate?
- Noi insine? Putem fi proprii eroi?
Cred ca în funcție de situație cei de mai sus sunt eroii nostri. De unde stim care sunt eroi și care simpli oameni de bine?
Eroii sunt oameni care transforma compasiunea (o virtute personală) într-o act eroic (virtute civică). Făcând asta, ei pun în joc tot ce au mai bun în serviciul altor oameni. Un erou este o persoană sau un grup care acționează în favoarea oamenilor aflați la nevoie sau apără integritatea și cauzele morale.
Actul eroic este:
- Voluntar;
- În beneficiul unui om, grup sau comunitate;
- Implică riscuri în confortul fizic, starea socială, calitatea vieții; și
- Este inițiat fără așteptări materiale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu