Despre proiecte europene si mentalitate

Sunt uimit cateodata cum au ajuns fondurile structurale sa fie folosite in speech-ul populist al politicienilor si ce mesaje sunt transmise legate de acestea. Daca te pricepi putin la domeniu te ingrozesti stiind ca in prea putine cazuri guvernantii nostri stiu ce vorbesc. Mai mult, sub umbrela diverselor ministere, conduse de politicieni, sunt administrate programele operationale, iar ei ar fi trebuit sa invete putin mai bine ce inseamna proiecte cu finantare europeana si in ce situatie ele reprezinta un avantaj pentru economie. Dupa ani de zile de probleme in aproape toate programele, ei vorbesc in continuare ipotetic de insemnatatea fondurilor si nu tehnic, raportat la situatia actuala a contractarilor, stadiul implementarii si platilor. Mass-media este interesata doar de scandaluri, de coruptia din jurul proiectelor, de prezentarea trunchiata a problemelor legate de plati sau blocaje. Daca exista un interes national, cu siguranță putem vorbi de fonduri structurale, si in acest caz presa ar trebui sa-si asume si un rol didactic nu doar critic. Acum cativa ani, avand aceeasi opinie despre rolul presei, un ziarist „obraznic” m-a indrumat cu toata caldura spre Practic in Bucatarie. Din pacate nu de acest ping-pong optimisto (politicienii) - pesimist (presa) avem nevoie. Se pare ca fata de alte tari beneficiare, avem o problema mare si se cheama MENTALITATE specific romaneasca.

 

Iata cateva tipuri de mesaje transmise in spatiul public despre fonduri europene:

 

- Fondurile europene sunt salvarea României si motorul economiei in criza. FALS- Faptul ca exista bani alocati intr-un buget la Bruxelles nu inseamna ca deja i-ai accesat, contractat si toata lumea munceste vesela pe bani europeni. In continuare vorbim ipotetic...pana sa obtii banii ai o gramada de lucruri de demonstrat, cu acte si cu fapte care nu sunt la indemana oricui.

- Fondurile europene sunt accesibile oricarei instituții (doar trebuie sa intinda mana sa le ia). FALS- Fondurile sunt disponibile doar acelor instituții care fac EFORTURI in acest sens, indeplinesc criteriile de eligibilitate si au bani de co-finantare (daca e cazul).

- Practic putem sa ne rezolvam orice probleme cu bani europeni. FALS-exista prevederi foarte clare cu cine si ce poate obtine pe fiecare linie de finantare.

-  Prin castigarea mai multor proiecte asiguram bugetul institutional. FALS-Contractarea nu presupune imediat finantarea, iar rambursarea cheltuielilor nu este o operațiune facilă care îți garantează banii in conturi în perioada legală stabilită. In practica, exista cazuri de intarzieri la plata de la 3 luni la 2 ani si firme care au intrat in insolventa/faliment din cauza (implementarii) proiectelor din fonduri structurale.

- Procedurile de accesare si implementare sunt clare si de mare ajutor. FALS- Inclusiv managerii de proiect cu o larga experienta au probleme in interpretarea prevederilor pe fondul schimbarii dese de legislatie si proceduri, schimbarii ofiterilor din partea autorităților de management care nu au aceeasi viziune si intelegere asupra bugetelor, activitaților, indicatori, etc.

- Exista centre de informare care ne lamuresc imediat asupra tuturor aspectelor legate de fonduri structurale - FALS- exista proiecte pe partea de suport a programelor operationale cu scopul de a infiinta Info-deskuri, sau de a promova actiuni nationale de informare insa ele sunt doar parțial funcționale. Dacă nu ești deja beneficiar de proiect, e foarte greu să gasești răspunsuri mulțumitoare la eventualele intrebari. Exista cateva web-situri de ajutor precum www.fonduri-structurale.ro dar acestea nu prezinta neparat partea oficiala a raspunsului.

- Daca avem banii aprobați prin proiect putem imediat sa cumparam ce ne dorim- FALS. In practica, banii din fonduri structurale sunt bani publici, iar cheltuirea acestora necesita proceduri de achizitie. Pe langa cunoasterea foarte buna a procedurilor si aplicarea lor, beneficiarii trebuie sa fie pregatiti sa NU poata sa achizitioneze exact ce si-au dorit din cauza asa-ziselor criterii restrictive si a contestatiilor. Multi beneficiari isi doresc produse si servicii de calitate dar din cauza aplicarii criteriului „prețul cel mai scazut” din dorinta de a nu fi contestati (mai ales in proiectele PODCA) se aleg cu servicii proaste si ieftine desi aveau initial suficienti bani in buget. Legea achizitiilor in formatul actual este nepotrivita proiectelor, care au un timp precis de implementare, si orice intarziere in achizitii duce automat la cereri de prelungire a proiectului, decalare a activitatilor, etc.     

 

Scurt inventar al problemelor aparute in proiectele finantate din fonduri europene:

 

 

La beneficiari:

„Una e sa vrei, alta e sa poti”

 

1.  Insuficienta informare si pregatire in scrierea si implementarea proiectelor anterioară depunerii cererii de finantare. Putini dintre beneficiari stiu ce ii asteapta cu adevarat daca vor castiga proiectele.

2. Cereri de finanțare nerealiste, cu bugete sub sau supra-evaluate, lipsa logicii activitatilor,  „umflarea” indicatorilor.

3.  Citirea critică si asumarea prevederilor contractului de finanțare

4.  Lipsa capacitații de implementare. Personal insuficient si insuficient pregatit in implementarea proiectului, indecizii manageriale.

5.  Suport juridic si contabil ne-adecvat proiectelor cu fonduri europene. Necunoasterea legislatiei si regulilor financiare.

6.  Activități facute „pe hartie” sau „la bifa”.

7. Cheltuieli ne-eligibile sau care nu respecta legislatia achizitiilor publice. „Mimarea procedurilor”/aranjamente.

8.  Incapacitatea de a produce dovezi clare si suficiente pentru cererile de rambursare.

9.  Planificarea defectoasa a „cash-flow-ului”. Activitați care trebuie sa se intample conform planificării dar nu sunt bani pentru ele.

10. Comunicare ineficientă între membrii echipei de implementare și intre manager si ofițerul de proiect de la autoritatea de management.  

 

La autorități:

„Greu la deal cu boii slabi”

 

1. Insuficienta informare și promovare pe intelesul tuturor asupra fondurilor europene, programelor, oportunitați de finanțare, potențiali beneficiari, stadiul finanțarilor, fonduri disponibile pentru anul in curs etc.

2. Lipsa  EXEMPLELOR DE PROIECTE de succes facute publice de catre AM-uri din care potențialul beneficiar sa inteleaga cum trebuie scris un proiect si cum trebuie implementat pentru a evita orice intarzieri si neplaceri.   

3. Inconsecventa in evaluarea propunerilor de finanțare. Multe proiecte „scrise cu picioarele” au primit finantare. Faptul ca aceste proiecte au in principal probleme la implementare pot duce la blocarea programului si stoparea platilor.

4. Decalaj mare intre aprobare, contractare si finantare. Problema pre-finantarilor.    

5. Neexplicarea suficienta a clauzelor acordului de finanțare. Mulți beneficiari au regretat ulterior  semnarea contractelor.

6. Personal insuficient in autoritățile de management pentru asistența beneficiarilor, depășirea frecventă a termenelor de aprobare și plata a cererilor de rambursare ceea ce a dus la decalarea activitaților si prelungirea proiectelor. In teoria MP, doar in cazuri majore se accepta prelungirea implementarii proiectelor, în România a devenit obisnuinta.

7. Birocratie excesiva in prezentarea rapoartelor si dovezilor. Munti intregi de foldere, tabele si situatii. Atat pe hartie cat si electronic.

8. Supra-reglementarea instructiunilor venite de la Bruxelles.

9. Incompatibilitate intre legea achizitiilor publice, cu proceduri greoaie, mancatoare de timp si care cer personal ultra-specializat cu filozofia proiectelor care au o logica a interventiei limitata in timp si care are nevoie de resurse imediat. Fara sa vrea, cel care scrie proiectul TREBUIE sa cunoasca foarte bine legea achizitiilor publice altfel tot timing-ul proiectului este dat peste cap de cea mai mica contestatie.

10. Lipsa de viziune manageriala sau voință a celor responsabili de a incorpora modele europene de succes in absortia fondurilor structurale din România.

11. Imixtiunea politicului in coordonarea fondurilor structurale. Fara un director (numit politic) nu se semneaza nici o cerere de plata, deci nu se fac plati pana la o eventuala numire. Intarzierea la plata cu 30 de zile a devenit nimica toata pentru Oficiul de Plati. Un creditor cat va cere pentru 30 de zile de intarziere?    

 

În concluzie, avem fonduri la dispoziție, avem și ceva inițiativă, ar fi și oameni dar nu avem MENTALITATEA potrivită. Daca pierdem bani din cota noastra de la Bruxelles, e numai vina politicienilor ca nu promoveaza un mediu competitiv, transparent si prompt in absorbtia fondurilor structurale. In tot acest timp mii de beneficiari de proiecte au ajuns in pragul disperarii si multi dintre ei n-ar mai repeta experienta niciodata. In ciuda declaratilor publice, diplomatice, ca vom face, ca vom drege, politicienilor nostri le plac apele tulburi...ca se pescuieste mai bine.